ApeleazăProgramări
 

Zi: 26 februarie 2019

Colicile abdominale la sugari

Colicile sunt definite prin episoade de plâns paroxistic (cu debut și sfârșit brusc) ce durează cel puțin 3 ore pe zi, timp de cel puțin 3 zile pe săptămână, pe o perioadă de cel puâin 3 săptămâni.

Reprezintă o situație relativ frecvent intâlnită, afectând unul din cinci sugari. Debutează de obicei la vârsta de 2-3 săptămâni și se remit spontan, progesiv, după vârsta de 3- 4 luni. În unele cazuri ele pot debuta chiar din prima săptămână de viață sau mai târziu, până spre 2 luni.

În ceea ce privește cauza care stă la baza apriției colicilor au fost emise de-a lungul timpului mai multe ipoteze: tehnici incorecte de alimentație, supraalimentarea, ingestie aerică în timpul mesei, sensibilitate crescută la distensia colonică,  imaturitatea musculaturii netede din peretele intestinal, deficitul de lactază, alergie la proteina laptelui de vacă, reflux gastro-esofagian, relație inadecvată mamă-sugar, stresul și neliniștea părinților, dezechilibre hormonale etc. Până în prezent etiologia nu e pe deplin elucidată. Se pare, totuși, că ar fi una multifactorială (cauze legate de copil, părinți și mediu).

Din punct de vedere al manifestării clinice colicile abdominale se caracterizează prin crize de plâns excesiv, paroxistic, inexplicabil si neconsolabil, de tonalite înaltă, cu durata de 10-30 minute, la un sugar sănătos, corect hrănit și îngrijit. Plânsul e însoțit de înroșirea feței, paloare periorală, abdomen destins, tensionat, flexia coapselor pe abdomen, frecarea călcaielor, picioare reci , pumni incleștați și emisia unei cantități crescute de gaze. Aceste crize pot apărea în orice moment al zilei, deși frecvența și intensitatea maximă se înregistrează dupa-amiază si seara.

Diagnosticul va fi stabilit de medic dupa excluderea unor eventuale cauze patologice. Dacă istoricul și examenul clinic sunt normale, sugarul este alimentat corespunzător, crește în greutate, nu varsă, are scaun normal cel mai probabil este vorba de colici abdominale.

Din păcate nu exista un tratament specific. Dar există metode prin care se poate ameliora simptomatologia.

Dacă sugarul e alăptat se va ține cont de alimentația mamei, dacă mama ia anumite medicamente (cofeina, miofilin, purgative), eventualele stări de nervozitate ale acesteia. Ideea că anumite alimente din dieta mamei stau la baza apariției colicilor la sugar e controversată în lumea medicală. Dintre alimentele incriminate fac parte: alimentele acide, condimentele , cofeina, (cafea, ciocolată, ceai, cola), alimente cu potențial alergen (produse lactate, nuci, alune, soia, oua), unele legume (varză, broccoli, fasole uscată, mazăre). Pentru a verifica daca unul din aceste alimente are efect negativ asupra sugarului se va încerca o dietă de excludere timp de 2 săptămâni. Ulterior, dacă sugarul se simte mai bine, se va reintroduce alimentul incriminat verificându-se reapariția sau nu a simptomelor.

Dacă sugarul e alimentat artificial sau mixt este nevoie de o tetină potrivită, cu o gaură nici prea mare nici prea mică. Există în comerț biberoane special concepute, care sa reducă intrarea aerului.

După fiecare masa sugarul va fi ținut timp de cateva minute în poziție verticală cu capul pe umărul mamei și abdomenul strâns lipit de pieptul acesteia, pentru eliminarea aerului înghițit odată cu laptele. Dacă este un sugar “mâncăcios” (înghite repede și cu poftă ) v-a înghiți și mai mult aer, motiv pentru care va fi ținut să eructeze de 2-3 ori la fiecare masă. După eructație va fi culcat pe o parte.

Este foarte important ca mama să fie calmă, destinsă in timpul alimentatiei. Este cunoscut faptul ca plânsul excesiv și neconsolabil al sugarului poate determina stres, oboseală semnificativă și sentimente de vinovăție la persoana ce îngrijește copilul, de obicei mama. Tatăl sau o alta persoană poate prelua copilul în astfel de momente dificile acordându-i mamei puțin timp să se liniștească, sa se uite la un serial, să facă un duș, sa bea un ceai cu o prietena. Chiar si atunci când nimeni nu e disponibil e de preferat sa lasati copilul cateva minute sa planga in patut decat sa va pierdeti controlul. NU zgâlțâiți copilul sa tacă pentru că exista risc de traumatisme craniene !

Poate ajuta si aplicarea de caldură locala la nivelul abdomenului. Atentie! Nu puneți nimic cald direct pe pielea micuțului, deoarece riscați să îi provocați acestuia o arsura locala. Puneți întotdeauna un scutec sau un prosopel între obiectul cald si pielea copilului!

Se poate face masaj abdominal blând în sensul acelor de ceasornic (pe traiectul colonului) – astfel bulele de gaze se îndepărtează, spasmele intestinale cedează, coținutul intestinal își modifică poziția progresând spre segmentele terminale ale colonului.

O alta metoda este culcarea sugarului in pozitie ventrala pe abdomenul mamei.

Bebelusilor le plac zgomotele care le aduc aminte de bătăile ritmice ale inimii si de zgomotele pe care le auzeau cand înca erau în uter. De aceea pe unii ii liniștește un CD cu sunete din natură, cum ar fi ploaia sau apa curgătoare, iar pe alții chiar zgomotele făcute de mașina de spălat sau de aspirator.

O baie călduță poate fi utila intrucat produce relaxare musculara. Leganarea, purtare in marsupiu, o plimbare cu caruciorul sau cu masina s-au dovedit de asemnea utile in alte cazuri.

Cand toate aceste metode fizice nu reusesc sa imbunatateasca starea micutului se va apela si la administrarea unor preparate medicamentoase: Simeticona, probiotice, preparate speciale pe baza de plante.

Identificarea metodei/metodelor care funcționează la bebelușul dumneavoastră se face încercând pe rând fiecare metodă până o găsiți pe cea potrivită.

Cel mai important este ca părinții trebuie să înțeleagă că deși este grea aceasta e doar o perioada temporara și că după vârsta de 3-4 luni chinul lor se va sfârși și o vor uita când se vor bucura împreună cu micuțul lor de etapele ce vor urma.

Așadar, dragi părinți, nu vă învinovățiți, încercați să vă relaxați și odihniți-vă ori de câte ori aveți ocazia. Și încă PUȚINĂ RĂBDARE!!!

Medic pediatru specialist
Dr.Marta Grăjdeanu