ApeleazăProgramări
 

Televizorul și efectele sale asupra creierului copilului

În ultimii ani, copiii au ajuns să petreacă tot mai mult timp în fața televizorului, calculatorului, tabletei. Este adevărat faptul că nu ne putem opune tehnologiei și că această generație de copii va avea nevoie tot mai multă de acest acces, pentru că suntem și ne îndreptăm tot mai mult spre automatizare și rapiditatea proceselor.

Cu toate acestea, expunerea constantă și repetată a copilului la imaginile derulate pe un ecran, fie el TV, telefon, tabletă, produce modificări la nivelul creierului uman. În cazul copiilor, acest impact este mult mai mare, ținând cont de faptul că ei au, încă, creierul în formare. Lobul frontal, care ne ajută să înţelegem sensul vieţii noastre, îşi încheie perioada de maturizare de-abia la vârsta de 25 de ani. Legăturile neurologice sunt puternic impactate de imagini derulate cu rapiditate, astfel că pot exista modificări reale ale creierului, deci, implicit ale comportamentului sau modului de manifestare al emoțiilor.

Studii în domeniu au demonstrat faptul că există anumite efecte pe care ecranul îl are asupra creierului. Iată câteva dintre efectele descrise:

1. După câteva minute de privit la TV, tabletă, telefon, creierul ajunge într-o stare asemănătoare cu starea hipnotică: ecranul transpune foarte ușor copilul într-o lume imaginară, care relaxează și care poate induce o stare care seamănă cu somnolența (de aceea ajung unii copii, chiar și adulți, să adoarmă mai ușor uitându-se la TV). Efectul hipnotic este în mare parte provocat de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (acea “pâlpâială” a ecranului), care comută undele cerebrale într-o stare alfa, o stare mentală pe care în mod normal o asociem cu meditaţia sau cu relaxarea profundă. La majoritatea oamenilor, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute.
Ceea ce este foarte periculos este faptul că în acea stare de relaxare, accesul informației spre inconștient este mult ușurat, astfel că pot exista imagini vizuale, auditive pe care copilul să le interiorizeze fără să vrea și care să-i schimbe atitudinea, convingerile, starea dispozițională.

2. Din păcate, TV-ul poate crea dependență, atât fizică, cât și psihologică. Privitul la TV determină organismul să elibereze substanţe chimice care îi fac pe copii să se simtă bine. Acestea sunt endorfinele, un sedativ natural cu proprietăţi asemănătoare heroinei. Un copil care știe că urmează să fie la TV emisiunea cu desenele preferate și nu este lăsat să facă asta, este foarte posibil să manifeste comportamente asemănătoare sevrajului, așa cum o persoană face asta când e dependent de droguri/alcool. Copiii pot deveni furioși, nerăbdători și ar face orice să fie lăsați. Dacă stimularea aceasta a creierului devine constantă, pe măsură ce trece timpul, va fi nevoie de o cantitate tot mai mare de endorfine. Astfel, apare dependența.

3. În momentul în care copilul privește un ecran, partea stângă a creierului, care este responsabilă de procesele cognitive, logice, intră, cumva, pe pauză, iar controlul este preluat de emisfera dreaptă, predominantă pentru exprimarea emoțiilor. Privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile, numai că partea dreaptă a creierului are tendinţa de a nu analiza în mod logic informaţiile asimilate, astfel că se vor accentua reacțiile emoționale ale copilului. În plus, aceste regiuni ale creierului nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate, de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real.

4. În ultimii ani se vorbește foarte mult despre deficitul de atenție la copii. Una din cauzele acestui deficit este televizorul. De ce ? E foarte simplu. Viteza cu care se derulează imaginile în cadrul desenelor animate de orice fel este foarte mare. Creierul copilului învață că acțiunile, soluțiile, reacțiile trebuie să se desfășoare cu viteza respectivă și că nu e nevoie să aștepți foarte mult până să se întâmple lucruri. Astfel, transpunând această viteză în realitatea copilului, ea nu este posbilă, pentru că în viața reală nu se poate întâmpla totul ACUM și INSTANT. Copiii devin agitați, nerăbdători, nu reușesc să-și amâne plăcerile, vor ca totul să se petreacă rapid.

5. Creierul este un organ ce este activ chiar și în timpul somnului. Sănătatea lui este determinată atât de momentele de odihnă, dar și de momentele în care este folosit în mod activ și constructiv. Ideea este că atunci când copilul se uită la televizor, creierul nu este folosit deloc într-un mod constructiv. El procesează doar stimulii vizuali și auditivi. Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie să existe un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând. Nu sunt prezente atunci când te uiţi la televizor.

Ținând cont de aceste aspecte, ar fi bine să ne gândim cam cât timp să permitem copiilor să petreacă în fața televizorului sau a tabletei, astfel încât efectele nocive ale acestora să fie diminuate. Înlocuiți desenele animate cu jocuri interactive sau individuale, în așa fel încât creierul copilului să fie stimulat într-un mod pozitiv, iar conectarea emoțională umană să fie primordială.

Laura Jacan
psihoterapeut